ro

Datini din Ţara Oaşului

Judetul Satu Mare Traditii

Ţara Oaşului a devenit celebră prin portul popular, prin arta, muzica şi dansul specific oşenesc, în special cu ocazia unor evenimente deosebite: nunţi, hore, şezători, sâmbre, lăutul torturilor, sărbători. Oşenii au reuşit sau încearcă din răsputeri să transmită din generaţie în generaţie ceea ce are mai de preţ un popor: limba, portul şi datinile strămoşeşti, păstrate cu sfinţenie de bunicii al căror suflet parcă nu îmbătrâneşte niciodată.

Pentru a nu lăsa aceste datini să moară, se organizează şezători tradiţionale in Oaş, fie în casa Floarei Finta, tezaur uman viu, fie la Muzeul Tării Oaşului. “Mătuşa” Floare Finta povesteşte că  în vremea când era tînără, “fetele şi feciorii veneau la şezători pentru a se cunoaşte. Marea majoritate a celor care s-au căsătorit când eram noi fete s-au cunoscut sau au format legături în aceste şezători”.  Fetele învăţau în aceste şezători şi lucrul femeilor în casă printre care torsul, scărmânatul, ţesutul, depănatul şi altele.

Sărbătorile Paştelui şi Crăciunului aduc  la suprafaţă multitudinea de obiceiuri şi tradiţii foarte bine păstrate, ambele fiind  propice practicilor magice de măritiș, de prosperitate, de fertilitate.

News author
News 1st banner

Paştele exprimă linişte, bunătate, iertare, unitate; marchează minunea Învierii. Se „împistresc” (înroşesc) ouăle, se fac “coci” şi pâine, se dă pomană celor sărmani întru pomenirea celor morţi. Conform tradiţiei populare, pe pământ răul nu va putea învinge, atâta timp cât va fi sărbătorită Învierea Domnului şi vor continua să se vopsească ouă roşii în amintirea jertfei Domnului Iisus Hristos. „În Cămârzana - Ţara Oaşului, meşteriţele se pregătesc în această săptămână luminată, să împtchistrească ouă cu câsca, cu ceara şi cu însemnele arhaice ale universului oşenesc în care trăiesc”spune Mihaela Grigorean, care a identificat păstrătoare ale  acestor  tradiţii aproape uitate, şi le-a readus la lumină.

News 2st banner
Crăciunul este o altă sărbătoare în care tot ce se face se pune sub semnul speranţei, a binelui. Este perioada colindelor, majoritatea fiind învăţate de la bătrâni. În ajun, feciorii şi fetele se întâlnesc, îmbrăcaţi în portul lor tradiţional, viu colorat şi  bogat ornamentat – şi pornesc să colinde fiecare casă, acompaniaţi de ceteră şi de ţâpuritul (strigătul) fetelor. Copiii, cei mai nerăbdători în aşteptarea sărbătorii de Crăciun pornesc la colindat pe înserat cu străiţile/ trăistuţele  în care-şi pun răsplata în urma colindatului-  mere, alune, nuci, iar azi aproape în exclusivitate bani şi bomboane. În noaptea de Crăciun, în întregul sat, în toate casele se ţine lumina aprinsă (mai demult lampa) ca semn că se aşteaptă colindători. Satul vuieşte de colindători şi totul se desfăşoară într-o atmosferă feerică. Remus Ţiplea, fotograf premiat în mai multe rânduri de National Geographic, a surprins toate aceste sărbători şi nu lasă tinerii să piardă zestrea lăsată lor de strămoşi.
News 3nd banner

Povești vii

Artizanat

Distracția preferată a Mariyei

Artizanat

TEATRUL CERAMIC

Băuturi tradiționale

Caisele din Gönc – Fructul miraculos care se identifică cu ţinutul ȋn care sunt cultivate

Artizanat

Expoziție de meșteșuguri huțule a familiei Strynadiuk

Artizanat

Arta sculpturii in lemn

Experiență în natură

Pământ nobil, metale nobile

Mai multe povești