În atelierul de acasă Geza produce o serie variată de obiecte, de la mici suveniruri de artizanat până la farfurii, străchini, căni, pahare pentru palincă, ulcioare pentru vin. Ceea ce-l fac însă cu adevărat cunoscut sunt oalele pentru sarmale. “Mă caută din toată ţara pentru aceste oale, care dau o aromă aparte mâncării gătite în ele, dar au şi o rezistenţă foarte mare, datorită argilei bogată în fier din zonă”, spune olarul.

Lutul din care sunt făcute este adus din exact același loc de unde îl lua și bunicul meșterului. Este cărat până acasă cu căruța, apoi este frământat, până când devine bun de lucrat. Un rol deosebit il detine roata olarului sau roata pentru modelat. Este cea mai grea parte a muncii de olar.

“Eu prelucrez materia primă şi o modelez, iar soţia se ocupă cu picturile care se regăsesc pe vase dar şi cu glazurarea ceramicii. Fiica noastră Maria este cea care duce mai departe tradiţia familiei. Ea a decis să preia meşteşugul, ba chiar să-l adapteze la cerinţele pieţei moderne şi, datorită ei, o nouă gamă de produse au o mare căutare în rândul clienţilor”, ne spune meşterul Geza.

Dintotdeauna, specificul ceramicii de Vama a fost dat de culorile sale foarte pastelate. Desenele sunt făcute tot cu pământ obținut din zonă. Negrul este realizat cu pământul luat dintr-un loc pe care meșterul îl știe de la bunicul. Roșul se găsește în pădure, mai ales primăvara, când  culoarea e mai vie. Albul se găsește în bulgărași mici, pe câmp. Verdele îl obține prin amestecarea coclelii de pe bucăți de cupru în lutul alb.

Patima lutului nu-i dă pace nici atunci când iese din atelier. Este și un pasionat colecționar de obiecte vechi din lumea satului, în special vase de lut. În casă a amenajat și un mic muzeu cu obiectele strânse de el.

Când ajungeţi la Casa Olarului, să îi urmăriţi mâinile pricepute, cum îmbânzesc  lutul fraged și-l transformă în forme nemaivăzute.